Sari la conținut
Tendințe în design

Parchetul în spic, herringbone sau chevron: diferențe, montaj și unde se potrivește

Pardoseală din lemn de stejar montată în model os de pește, într-o cameră luminoasă

Parchetul în spic a revenit în amenajările contemporane ca alternativă la lamelele lungi montate drept, iar cele două modele principale sunt herringbone și chevron. Diferența dintre ele stă în tăietura capetelor: la herringbone lamelele au capete drepte și formează un zigzag în trepte, iar la chevron capetele sunt tăiate oblic și desenează un V continuu. Ambele cer mai mult material și mai multă manoperă decât montajul clasic.

Care este diferența dintre parchetul herringbone și chevron?

Parchetul herringbone, cunoscut și ca model „os de pește”, folosește lamele dreptunghiulare așezate perpendicular, cu capătul uneia lipit de latura celeilalte. Parchetul chevron, numit adesea „spic unguresc”, are lamele cu capetele tăiate în unghi, cel mai des la 45 de grade, îmbinate cap la cap pe o linie dreaptă.

Criteriu Herringbone Chevron
Forma lamelei Dreptunghi, capete drepte Paralelogram, capete oblice
Desenul obținut Zigzag în trepte, textură bogată V continuu, aspect grafic, ordonat
Pierderi la montaj (orientativ) 10–15% 10–15%
Efect vizual Clasic, mai „țesut” Direcțional, conduce privirea

La montajul drept, pierderile obișnuite sunt de 5–10%, ceea ce explică în mare parte diferența de cost dintre variante.

De ce a revenit parchetul în spic în amenajările actuale?

Parchetul în spic a revenit pentru că adaugă textură unei încăperi cu mobilier simplu, fără culori puternice sau modele pe pereți. Într-un interior cu suprafețe netede, pardoseala devine elementul decorativ principal, în linia generală a tendinței materialelor naturale în living. Varianta contemporană diferă de parchetul din blocurile vechi prin nuanțe deschise de stejar, lamele mai lungi și finisaje mate, cu ulei sau lac fără luciu.

Din ce materiale se poate alege parchetul în spic?

Modelele herringbone și chevron se găsesc din lemn masiv, din parchet stratificat, în variantă laminată și chiar ca gresie cu aspect de lemn. Fiecare se comportă la fel ca în montajul clasic: masivul poate fi șlefuit de mai multe ori, stratificatul este mai stabil la variații de umiditate, iar laminatul este cel mai accesibil. Diferențele dintre ele sunt detaliate în ghidul despre parchetul laminat, stratificat sau masiv și încălzirea în pardoseală. La laminat, rezistența la uzură se citește după clasa de trafic, explicată în articolul despre clasele AC3, AC4 și AC5.

Ce presupune montajul parchetului în spic?

Montajul parchetului în spic presupune trasarea unei axe de pornire, o șapă foarte plană și, de regulă, lamele separate pentru stânga și pentru dreapta. Sistemele cu îmbinare pe nut și feder sau cu click sunt produse în perechi, notate de obicei A și B, iar comanda trebuie să conțină ambele tipuri în cantități egale.

  1. Se stabilește axa principală, de obicei pe lungimea camerei sau spre sursa principală de lumină.
  2. Se pornește din centrul camerei, nu de la perete, ca desenul să fie simetric.
  3. Lamelele de la margini se taie la final, pe tot perimetrul.
  4. Pragurile spre alte camere se planifică dinainte, pentru că spicul se oprește greu elegant în dreptul ușilor.

Manopera durează sensibil mai mult decât la montajul drept, iar o echipă fără experiență în acest model produce ușor rosturi neregulate.

În ce direcție se montează parchetul chevron sau herringbone?

Parchetul în spic se montează cu vârful desenului orientat pe direcția celei mai lungi dimensiuni a camerei sau spre fereastra principală. Orientarea pe lungime face încăperea să pară mai adâncă, iar o orientare pe lățime o poate face să pară mai largă, dar mai scurtă. În holuri și coridoare, chevronul pe lungime accentuează efectul de traseu, ceea ce poate fi un avantaj sau un dezavantaj, în funcție de proporții.

Unde se potrivește cel mai bine parchetul în spic?

Parchetul în spic se potrivește cel mai bine în living, dormitor, hol și birou, adică în camere fără umiditate ridicată și fără multe corpuri de mobilier fixe care acoperă podeaua.

  • Living și dormitor: modelul rămâne vizibil, iar efectul decorativ se justifică.
  • Camere mici: lamelele scurte și înguste păstrează proporția; cele foarte late fragmentează suprafața.
  • Bucătării deschise: funcționează doar cu un finisaj rezistent la apă și la pete.
  • Băi: lemnul nu este potrivit; aici se folosește gresie cu aspect de lemn, în același desen.

Când livingul are deja o pardoseală continuă, cu rosturi minime, cum este cea descrisă în articolul despre gresia mare în living, spicul poate fi rezervat dormitoarelor, ca diferență clară între zona de zi și cea de noapte.

Ne vedem la următorul articol. Înapoi sus ↑