Microcimentul este un strat decorativ subțire, de aproximativ 2–3 mm, aplicat manual pe pereți, pardoseli și blaturi pentru a obține o suprafață continuă, fără rosturi. A devenit una dintre cele mai cerute finisaje în băi și bucătării pentru că poate fi pus peste gresia existentă, fără spargere. Rezultatul depinde însă aproape în întregime de pregătirea suportului și de experiența aplicatorului.
Ce este microcimentul?
Microcimentul este un mortar decorativ pe bază de ciment, amestecat cu polimeri, agregate foarte fine și pigmenți, aplicat cu gletiera în mai multe straturi și protejat la final cu un lac. Polimerii îi dau aderență și o oarecare elasticitate, iar lacul îl face rezistent la apă și la pete. Aspectul final variază de la mat, ușor nuanțat, până la o suprafață cu urme vizibile de gletieră, asemănătoare pietrei.
De ce apare microcimentul tot mai des în proiecte?
Microcimentul apare des în proiecte pentru că oferă un aspect unitar: aceeași culoare poate continua de pe pardoseală pe pereți, pe cada zidită sau pe blatul de lavoar. Lipsa rosturilor face ca o baie mică să pară mai liniștită vizual, același efect urmărit și de băile placate integral, de la podea până în tavan. În renovări, avantajul principal este că nu cere demolarea vechii placări, ceea ce scurtează lucrarea și reduce molozul.
Cum se aplică microcimentul, etapă cu etapă?
Aplicarea microcimentului se face în mai multe straturi subțiri, cu timp de uscare între ele, iar o lucrare completă într-o baie durează de obicei câteva zile.
- Verificarea suportului: plăcile care sună a gol se refac, fisurile se repară, suprafața se degresează.
- Amorsa: un strat de aderență adaptat suportului (gresie, beton, tencuială).
- Plasa din fibră de sticlă: înglobată în primul strat, ajută la limitarea fisurilor.
- Straturile de bază: de obicei două, cu granulație mai mare.
- Straturile de finisaj: două, fine, care dau culoarea și textura; între ele se șlefuiește ușor.
- Sigilarea: două-trei straturi de lac, de care depinde rezistența la apă și la pete.
În zona dușului, sub microciment se aplică o hidroizolație separată, ca la orice baie; microcimentul singur nu ține locul membranei.
Prin ce se deosebește microcimentul de alte finisaje fără rosturi?
| Finisaj | Grosime orientativă | Rosturi | Rezistență la zgârieturi | Reparație locală |
|---|---|---|---|---|
| Microciment | 2–3 mm | Fără | Medie, depinde de lac | Dificil de făcut invizibilă |
| Gresie de format mare | 6–12 mm, plus adeziv | Minime | Ridicată | Se schimbă placa |
| Vopsea epoxidică | Sub 1 mm până la câțiva mm | Fără | Medie | Se reface zona |
| Tencuială decorativă | 1–3 mm | Fără | Scăzută spre medie | Posibilă, cu diferențe de nuanță |
Fiecare alternativă are condițiile ei; vopseaua epoxidică este analizată în articolul despre vopseaua epoxidică pe pardoseală, iar tencuielile pentru pereți în ghidul despre tipurile de tencuială decorativă.
Unde are microcimentul limite?
Microcimentul are limite pe suporturi care se mișcă și în zonele cu solicitare mecanică mare. Situațiile care cer prudență sunt:
- pardoseli din lemn sau plăci care flexează, unde fisurile apar aproape sigur;
- suprafețe cu tasări sau fisuri active ale clădirii, care se transmit prin stratul subțire;
- blaturi de bucătărie folosite intens, unde cuțitele și vasele fierbinți lasă urme;
- zone cu trafic foarte mare, unde lacul se uzează mai repede;
- contactul prelungit cu substanțe acide, precum oțetul sau sucul de lămâie, pe un lac nepotrivit.
Reparațiile locale se observă de obicei, pentru că nuanța și textura unei lucrări manuale sunt greu de reprodus identic.
Cum se întreține o suprafață din microciment?
O suprafață din microciment se curăță cu apă și detergent cu pH neutru, cu lavete moi, fără produse cu clor, fără praf abraziv și fără bureți metalici. Apa stătută și petele colorate se șterg cât mai repede, înainte să pătrundă în lac. Stratul de protecție se uzează în timp, iar în zonele intens folosite poate fi nevoie de o resigilare la câțiva ani, după indicațiile aplicatorului. Într-o baie bine ventilată, cu umiditatea eliminată rapid, finisajul se păstrează mai bine; principiile de ventilare sunt explicate în articolul despre baia fără fereastră și ventilația ei.
