Discuția despre deck se poartă, aproape întotdeauna, în magazin. Se compară prețul pe metru pătrat, se pipăie mostrele, se aleg culorile. Adevărata comparație se face însă în anul cinci, când lemnul a trecut prin cinci ierni și cinci veri și când WPC-ul a avut timp să arate ce face sub soare direct.
Am strâns observațiile care se repetă cel mai des la proprietarii care au trecut prin ambele variante, pentru că diferența nu e acolo unde o caută cei mai mulți cumpărători.
Lemnul masiv la cinci ani
Un deck din lemn de esență tare, montat corect, arată la cinci ani complet diferit față de ziua montajului – și asta nu e neapărat rău. Bangkirai, garapa sau termofrasinul virează spre gri argintiu dacă nu sunt uleiate, ceea ce unora le place foarte mult. Cine vrea să păstreze culoarea inițială are de făcut un ritual anual: spălare, șlefuire ușoară pe zonele degradate, două straturi de ulei. O zi de muncă și 300–500 de lei de material pentru o terasă de 20 de metri pătrați.
Ce se strică efectiv:
- capetele scândurilor, dacă nu au fost sigilate la montaj – acolo intră apa și apar fisuri;
- zonele umbrite permanent, unde apare stratul verde de alge, alunecos și greu de curățat;
- șuruburile de prindere, dacă nu sunt din inox – ruginesc și lasă dâre negre;
- scândurile montate fără rost suficient, care se umflă și se bombează vara.
Ce rezistă surprinzător de bine: structura de sub deck, dacă a fost ridicată pe suporți reglabili și ventilată. Multe probleme atribuite lemnului sunt, de fapt, probleme de montaj – grinzi așezate direct pe beton, fără spațiu de aerisire, care putrezesc în trei ani.
Lemnul de rășinoase tratat, varianta ieftină, e o poveste diferită. La cinci ani, un deck din pin tratat în autoclavă are, în general, scânduri răsucite, noduri ieșite și cel puțin câteva piese care trebuie înlocuite. E o soluție de trei-patru ani, nu de zece, iar prețul o reflectă.
WPC-ul la cinci ani
Compozitul lemn-plastic promite exact ce vor mulți: nicio întreținere. Promisiunea e parțial adevărată și merită detaliată.
Nu putrezește, nu are așchii, nu cere ulei. Se spală cu jet de apă și detergent, o dată sau de două ori pe an. Din punctul acesta de vedere, își ține cuvântul.
Ce apare, în schimb, după câteva sezoane:
- decolorare, mai ales la modelele închise la culoare – primul an aduce cea mai vizibilă schimbare, apoi lucrurile se stabilizează;
- pete care nu ies, de la ulei de măsline, grătar sau frunze lăsate umede peste iarnă;
- zgârieturi la modelele necoextrudate, vizibile pentru că nu pot fi șlefuite;
- temperatură ridicată la suprafață – un WPC închis la culoare, în soare direct, la ora două după-amiaza, devine incomod pentru picioarele goale;
- dilatare longitudinală mai mare decât la lemn, care cere rosturi calculate la montaj.
Diferența majoră în interiorul categoriei e între WPC necoextrudat și cel coextrudat, care are un strat exterior de protecție. Al doilea costă cu 30–50 la sută mai mult și se comportă net mai bine la pete și la decolorare. Cine cumpără WPC ieftin ca să scape de întreținere ajunge deseori la un deck care, la cinci ani, arată mai obosit decât lemnul îngrijit.
Care se potrivește cu felul în care folosești terasa
Alegerea corectă depinde mai puțin de material și mai mult de trei întrebări: cât soare direct primește terasa, dacă gătești acolo și dacă ai chef de o zi de muncă pe an.
Terasă umbrită, folosită pentru masă și lectură, proprietar căruia nu îi displace întreținerea: lemn masiv, fără ezitare. Va arăta bine și la zece ani.
Terasă în soare puternic, cu grătar, copii și trafic mare, proprietar care vrea să nu se mai gândească la ea: WPC coextrudat, în nuanțe medii spre deschis.
Terasă de bloc, la parter, unde oricum ai constrângeri de greutate și de montaj: WPC pe suporți reglabili, pentru că e mai ușor și mai tolerant la umezeala reținută pe placa de beton. Dacă lucrezi și la partea de intimitate pe o terasă de la parter, merită gândite împreună: suporții panourilor verticale se fixează mult mai simplu înainte de montarea pardoselii, nu după.
Costul, ca reper pentru 2026: lemn de esență tare, 250–400 de lei pe metru pătrat doar materialul; WPC necoextrudat, 180–250; WPC coextrudat, 280–420. Structura și montajul adaugă, în general, încă 150–250 de lei pe metru pătrat.
Pe termen lung, diferența de bani dintre cele două se subțiază mult mai mult decât se așteaptă cumpărătorii. Ce rămâne diferit e relația cu terasa: lemnul cere ceva de la tine în fiecare primăvară și, în schimb, îmbătrânește frumos. Compozitul nu cere nimic, dar nici nu devine mai bun cu timpul. E o alegere de temperament, nu doar de buget.
