Ierburile ornamentale se lasă netăiate peste iarnă și se scurtează la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, înainte să apară lăstarii noi. Tulpinile uscate protejează centrul tufei de apă și de îngheț, iar spicele acoperite de brumă dau grădinii structură în lunile fără flori. În rest, aceste plante cer puțină îngrijire: o tăiere pe an și o împărțire a tufei la câțiva ani.
Ce sunt ierburile ornamentale și de ce sunt ușor de întreținut?
Ierburile ornamentale sunt plante perene din familia gramineelor și din grupuri înrudite, cultivate pentru frunziș, formă și inflorescențe, nu pentru flori colorate. Majoritatea suportă bine seceta după ce se înrădăcinează, nu au nevoie de îngrășare regulată și sunt rar atacate de dăunători. De aceea apar des în grădinile cu întreținere redusă, alături de alte soluții prezentate în articolul despre grădina fără gazon.
Când se taie ierburile ornamentale?
Ierburile ornamentale care se usucă iarna se taie la sfârșitul lui februarie sau în martie, la 10–20 cm de sol, înainte ca frunzele noi să crească printre cele vechi. Tăierea făcută toamna lasă centrul tufei expus: apa intră în tulpinile goale, îngheață și poate distruge rădăcinile.
Speciile veșnic verzi sau semiperene, cum sunt păiușul albastru și rogozul, nu se taie la sol. La acestea se îndepărtează doar frunzele uscate, prin pieptănare cu degetele, cu mănuși, sau cu o greblă mică de mână.
- Tufa înaltă se leagă cu sfoară la mijloc, ca un snop.
- Se taie sub legătură cu foarfeca de grădină sau cu o foarfecă de gard viu.
- Resturile se pun la compost sau se mărunțesc și se folosesc ca mulci.
Ierburile cu frunze tăioase se manevrează numai cu mănuși groase și cu mâneci lungi.
De ce rămân ierburile ornamentale în picioare peste iarnă?
Ierburile ornamentale se lasă în picioare peste iarnă pentru că tulpinile uscate izolează coletul plantei și oferă adăpost insectelor folositoare. În plus, spicele rămân decorative până primăvara, mai ales în contrast cu zăpada sau cu bruma. Tufele foarte înalte, expuse la zăpadă grea, pot fi legate lejer încă din toamnă, ca să nu se culce și să nu se rupă.
Ce ierburi ornamentale se potrivesc într-o grădină mică?
| Specie | Înălțime orientativă | Lumină | Tăiere |
|---|---|---|---|
| Iarbă chinezească (Miscanthus sinensis) | 1–2 m | Soare | La sol, la final de iarnă |
| Pennisetum (Pennisetum alopecuroides) | 0,5–1 m | Soare | La sol, la final de iarnă |
| Mei ornamental (Panicum virgatum) | 1–1,5 m | Soare | La sol, la final de iarnă |
| Calamagrostis (Calamagrostis × acutiflora) | 1,2–1,8 m | Soare, semiumbră | La sol, la final de iarnă |
| Păiuș albastru (Festuca glauca) | 20–30 cm | Soare | Doar pieptănare |
| Rogoz ornamental (Carex) | 20–40 cm | Semiumbră, umbră | Doar pieptănare |
Înălțimile variază mult între soiuri, așa că eticheta plantei rămâne reperul principal. Distanța de plantare este aproximativ egală cu lățimea tufei la maturitate: 30–40 cm la speciile mici și 80–120 cm la cele mari.
Cum se împarte o tufă de iarbă ornamentală?
O tufă de iarbă ornamentală se împarte atunci când centrul ei se golește și frunzele cresc doar pe margini, de obicei la 3–5 ani de la plantare. Momentul potrivit este primăvara, imediat după tăiere, când plantele încep să crească; speciile care pornesc devreme în vegetație pot fi împărțite și la începutul toamnei.
- tufa se scoate cu cazmaua, cu cât mai mult pământ în jurul rădăcinilor;
- se taie în bucăți cu cel puțin câțiva lăstari sănătoși fiecare;
- centrul uscat se aruncă, iar marginile viguroase se replantează imediat;
- plantele noi se udă regulat în primele săptămâni.
Tufele bătrâne ale speciilor mari au rădăcini foarte dense, care uneori se despart doar cu un ferăstrău de grădină.
Cum se combină ierburile ornamentale cu alte plante?
Ierburile ornamentale se combină cel mai bine cu plante perene cu flori mari și cu tulpini rigide, care rămân și ele decorative după uscare. Un strat de mulci între tufe păstrează umiditatea și reduce buruienile; tipurile potrivite și grosimea necesară sunt descrise în ghidul despre mulcirea straturilor. Perenele care suportă bine gerul și se potrivesc lângă graminee sunt prezentate în articolul despre plantele perene rezistente la ger. Pentru un efect natural, ierburile se plantează în grupuri de câte trei sau cinci exemplare din aceeași specie, nu ca tufe izolate răspândite prin toată grădina.
