Pentru multe familii, decizia dintre cadă și cabina de duș s-a rezolvat de mult în favoarea celei din urmă – mai practică, mai rapidă, mai ușor de întreținut. Și totuși, în proiectele recente de renovare a băii, cada liberă, așezată independent de pereți, revine tot mai des ca piesă centrală, chiar și în locuințe unde spațiul nu e generos. Nu e neapărat o revenire la funcția clasică a căzii, cât o schimbare de statut: cada liberă a devenit, în multe amenajări, mai degrabă un obiect de design decât o necesitate zilnică.
O piesă de design, nu doar un loc de spălat
Diferența față de cada încastrată clasică e vizibilă imediat: cada liberă stă în mijlocul unei zone a băii, ca o piesă de mobilier sculptural, nu lipită de perete și ascunsă parțial de un panou de faianță. Materialele preferate acum – piatră artificială, rășină mată, uneori chiar cupru sau metal patinat – contribuie la senzația asta de obiect, nu de instalație sanitară. E aceeași logică vizuală întâlnită și în alte tendințe recente, unde formele curbate câștigă teren în fața geometriei stricte a ultimului deceniu.
Compromisul pe care mulți îl acceptă
Realist, o cadă liberă ocupă mai mult loc decât o cabină de duș echivalentă și, de multe ori, elimină posibilitatea unui duș separat în băile mai mici. Soluția tot mai populară e combinația: o cadă liberă poziționată central sau lângă fereastră, cu un duș separat, discret, într-un colț al aceleiași băi sau într-o baie secundară din casă. E o abordare care cere metri pătrați în plus, motiv pentru care tendința se vede mai clar la casele noi sau la renovările ample, unde peretele dintre baie și o cameră alăturată poate fi mutat, decât la apartamentele cu baie compactă, unde spațiul rămâne limitarea principală.
Întreținere: partea la care puțini se gândesc dinainte
O cadă liberă, montată fără perete lateral care s-o protejeze, cere o atenție mai mare la stropi și la curățarea zilnică a podelei din jur, mai ales dacă în casă sunt copii. Pardoseala din jurul căzii trebuie să aibă o pantă de scurgere gândită din faza de proiect, nu adăugată ulterior, altfel apa stagnează exact în zona cea mai circulată a băii. E un detaliu tehnic ușor de trecut cu vederea în entuziasmul alegerii modelului de cadă, dar care, ignorat, transformă rapid o baie elegantă într-una cu probleme de igienă și infiltrații.
Greutatea, un factor pe care puțini îl iau în calcul
O cadă liberă din piatră artificială sau din fontă emailată, umplută cu apă și cu o persoană în ea, poate ajunge la câteva sute de kilograme concentrate pe o suprafață mică de contact cu podeaua. La apartamentele vechi, cu planșee de rezistență mai limitată, sau la mansarde, greutatea asta merită verificată înainte de comandă, nu descoperită după montaj. Cadele din rășină mată sunt, în general, mai ușoare decât cele din piatră turnată și rămân o alegere mai sigură acolo unde structura clădirii nu e cunoscută cu precizie, chiar dacă diferența de aspect între cele două materiale, odată montate, e aproape imposibil de sesizat cu ochiul liber.
Pentru cei care vor efectul vizual al unei căzi libere fără riscurile de întreținere, există acum variante montate pe o platformă ușor ridicată, cu scurgere integrată în jur – un compromis care păstrează aspectul de piesă centrală, dar reduce mult din grija zilnică legată de apa care se scurge pe podea. Robinetăria merită și ea o discuție separată: la o cadă liberă, poziționată departe de perete, robinetul montat direct pe podea, lângă cadă, sau chiar suspendat de tavan, arată mult mai coerent decât încercarea de a folosi armătura clasică, gândită pentru cazi lipite de perete. Costul robinetăriei speciale, montate pe podea, e de regulă mai mare decât al variantei obișnuite, iar montajul cere țevi trecute prin pardoseală, un detaliu tehnic de discutat cu instalatorul încă din faza de proiect, nu adăugat ca idee de ultim moment. Temperatura apei merită și ea o mențiune: o cadă liberă, fără perete izolator în jur, pierde căldura ceva mai repede decât una încastrată, mai ales dacă baia are curenți de aer sau nu e bine încălzită iarna. Nu e un motiv să renunți la idee, dar merită luat în calcul la alegerea materialului – piatra artificială și rășina rețin căldura ceva mai mult decât metalul, o diferență mică, dar sesizabilă la o baie prelungită, în serile reci de iarnă.
