O casă poate avea pereți bine termoizolați, ferestre performante și un acoperiș proiectat corect. Cu toate acestea, confortul și durabilitatea întregii construcții pot fi afectate de zone aparent mici: îmbinările dintre diferite elemente ale anvelopei.
Racordul dintre acoperiș și perete, zona din jurul unei ferestre, întâlnirea dintre două suprafețe sau detaliile din jurul unui coș de fum nu ocupă suprafețe mari. Dar sunt locuri în care mai multe materiale și sisteme constructive se întâlnesc, iar fiecare are propriile caracteristici. De aceea, la o construcție bine izolată, nu este suficient să alegi materiale performante. Contează și cum sunt conectate între ele.
De ce sunt importante îmbinările dintre elementele construcției?
O termoizolație continuă funcționează cel mai bine atunci când și straturile care o protejează sunt realizate continuu, iar zonele de racord sunt tratate corespunzător.
În realitate, o casă nu este alcătuită dintr-o singură suprafață continuă. Pereții se întâlnesc cu acoperișul, acoperișul are ferestre de mansardă sau coșuri, fațada are ferestre și uși, iar diferitele materiale trebuie conectate între ele.
În aceste puncte pot apărea probleme dacă:
-
apa de ploaie poate pătrunde în spatele stratului de protecție;
-
anumite îmbinări nu sunt suficient de etanșe;
-
materialele nu sunt conectate corespunzător;
-
apar fisuri sau desprinderi în timp;
-
detaliul de execuție nu ține cont de mișcările diferite ale materialelor.
Cu alte cuvinte, o suprafață foarte bine izolată nu compensează automat un detaliu de racord executat necorespunzător.
Apa este unul dintre cei mai importanți factori de urmărit
Atunci când discutăm despre anvelopa unei clădiri, atenția se concentrează adesea pe pierderile de căldură. În cazul îmbinărilor, însă, protecția împotriva apei este la fel de importantă.
O cantitate mică de apă care ajunge într-un loc în care nu ar trebui să ajungă poate avea consecințe mult mai importante decât dimensiunea aparent redusă a zonei.
Într-o construcție cu elemente din lemn, de exemplu, controlul umidității devine deosebit de important. Lemnul este un material higroscopic, iar expunerea repetată la umezeală poate afecta în timp comportarea și durabilitatea elementelor.
În cazul termoizolațiilor, apa care pătrunde în zonele neprotejate poate modifica și condițiile în care funcționează ansamblul de materiale.
De aceea, detaliile de racord nu trebuie tratate ca simple operațiuni de finisare.
Ferestrele sunt un exemplu foarte bun
Zona din jurul unei ferestre este un punct în care se întâlnesc mai multe elemente: zidărie sau structură, termoizolație, tâmplărie și straturi de protecție și finisaj. Dacă racordul dintre acestea nu este realizat corect, pot apărea în timp infiltrații sau deteriorări locale. Același principiu se aplică și în cazul ușilor, al trecerilor prin fațadă sau al altor elemente care întrerup suprafața continuă a anvelopei. De aceea, atunci când se proiectează sau se renovează o casă, merită acordată aceeași atenție detaliului din jurul ferestrei ca suprafeței mari de fațadă.
Și acoperișul are numeroase puncte sensibile
Acoperișul pare, la prima vedere, o suprafață relativ simplă. În realitate, el conține numeroase zone în care trebuie realizate racorduri:
coșuri de fum;
-
ferestre de mansardă;
-
dolii;
-
intersecții între diferite ape ale acoperișului;
-
margini și streșini;
-
treceri pentru diverse instalații;
-
întâlnirea acoperișului cu pereții.
În aceste zone, continuitatea straturilor de protecție poate fi mai dificil de obținut decât pe o suprafață plană.
De aceea, detaliul de execuție devine esențial. Nu este suficient ca materialele principale să fie de calitate dacă punctele de racord rămân vulnerabile.
De ce nu este suficient să „astupi” pur și simplu rostul?
O soluție improvizată poate părea eficientă imediat după montaj. Problema este că o construcție trebuie să funcționeze nu doar în ziua în care este terminată, ci și după ani de variații de temperatură, precipitații și solicitări mecanice.
Materialele diferite se pot comporta diferit la variațiile de temperatură și umiditate. Unele sunt rigide, altele flexibile. Unele absorb sau eliberează umiditate, altele au un comportament diferit.
Prin urmare, un sistem destinat realizării racordurilor trebuie ales în funcție de materialele și straturile care trebuie conectate, precum și de cerințele zonei respective.
Aici apare diferența dintre o soluție improvizată și un sistem de produse conceput pentru detalii de construcție. Pentru o construcție termoizolată cu produse din fibră de lemn, această abordare este cu atât mai relevantă: nu este suficient să alegi o placă performantă, ci trebuie să existe și soluții adecvate pentru zonele în care placa întâlnește alte elemente ale construcției.
O casă performantă se construiește și din detalii mici
Atunci când discutăm despre eficiența energetică a unei case, este ușor să ne concentrăm pe lucrurile vizibile: grosimea izolației, tipul ferestrelor sau materialul folosit pentru acoperiș.
Însă performanța unei clădiri este rezultatul mai multor elemente care trebuie să funcționeze împreună.
O termoizolație bine aleasă trebuie integrată într-un sistem coerent. Iar acolo unde două materiale, două suprafețe sau două componente se întâlnesc, trebuie acordată atenție detaliului de racord.
În special la renovarea unei case existente, aceste zone merită verificate cu atenție înainte de alegerea soluției de izolare. Uneori, problemele nu provin din lipsa unei grosimi suficiente de termoizolație, ci din modul în care sunt tratate anumite puncte de întâlnire.
Ce merită verificat înainte de execuție?
Înainte de începerea lucrărilor, este util să fie identificate toate zonele în care anvelopa este întreruptă sau în care se schimbă materialul:
-
Racordurile dintre acoperiș și pereți
-
Zonele din jurul ferestrelor și ușilor
-
Coșurile și alte străpungeri ale acoperișului
-
Colțurile și intersecțiile dintre suprafețe
-
Doliile și zonele în care se întâlnesc două ape ale acoperișului
-
Trecerile pentru instalații
-
Zonele în care termoizolația întâlnește alte materiale
Un astfel de inventar poate părea banal, dar ajută la evitarea situației în care suprafețele mari sunt realizate corect, iar câteva detalii rămân netratate.
Nu grosimea izolației rezolvă toate problemele
O casă cu 20 cm de termoizolație nu este automat mai bine protejată decât una cu 15 cm dacă, în anumite zone, apa poate pătrunde sau straturile nu sunt corect racordate.
Grosimea termoizolației are, desigur, un rol important în performanța termică. Dar ea reprezintă doar una dintre componentele unei anvelope eficiente.
La fel de importantă este continuitatea sistemului și corectitudinea detaliilor de execuție.
Aceasta este una dintre diferențele importante dintre abordarea „aleg cel mai gros material” și abordarea „proiectez corect întreaga anvelopă”.
Concluzie: performanța unei case se decide și la îmbinări
O casă bine izolată nu înseamnă doar pereți cu o termoizolație groasă. Înseamnă pereți, acoperiș, ferestre, straturi de protecție și racorduri care trebuie să funcționeze împreună.
Iar acolo unde două elemente se întâlnesc, detaliul poate deveni mai important decât suprafața pe care acesta o ocupă.
Pentru cei care construiesc sau renovează, merită așadar să privească anvelopa casei ca pe un sistem continuu, nu ca pe o succesiune de materiale cumpărate separat.
Pentru soluții dedicate termoizolației și realizării corecte a detaliilor de racord, puteți consulta oferta de produse GUTEX disponibilă la Magazin Izolații Naturale, inclusiv soluțiile destinate etanșării și protejării zonelor de îmbinare.
